Greenly Magazine | Revista ta de mediu

Traditie din tata in fiu

       Bunicul fitoterapeutului Avramut Campeanu Aurel a transmis traditia plantelor medicinale si a retetelor necesare prepararii remediilor naturiste pentru vindecarea unei game largi de boli si afectiuni, pana in ziua de astazi. Despre aceasta traditie vindecatoare va invitam sa cititi un articol scris in 1983 despre locul colectorilor de plante medicinale unde se relateaza cateva aspecte din viata lui Vasile Avramut si remediile naturiste excelente pe care acesta le pregatea.

La Colectorii de Plante Medicinale

       In partea de nord-vest a Romaniei, in judetul Bihor, exista un sat ca putine in Europa: Poienii de Jos. Locuitorilor sai li s-a transmis de catre stramosii lor un secret, o stiinta si o preocupare dedicata: ei sunt colectori de plante medicinale.

Cateva notiuni de baza ale Geografiei

     Vasile_Avramut  De fapt daca nu existau cunostintele si dedicarea acestor oameni, Poienii de Jos ar fi ramas anomin, mentionat alaturi de alte sapte sate care compun comuna Buntesti (o asezare atestata de un document mai devreme de 1395). Il intalnesti de-a lungul drumului care vine dinspre Oradea, la 60 de kilometri, si trecand prin orasul Beius (un centru cultural vechi, cu un faimos liceu infiintat in 1828), apoi prin comuna Sudrigiu unde un drum asfaltat este ramificat, la capatul caruia un panou concentreaza atentia asupra faptului ca nu departe se va gasi o pestera - Pestera Ursilor. Peisajul este usor larg deschis.

       Totusi in zilele senine, in zare se pot discerne valuri de varfuri gri. Suntem la baza Carpatilor din Vest - variind printre cei mai frumosi munti din aceasta tara - mai exact Muntii Bihor, cu Varful Vladeasa inalt de 1836 metri. Casele din Buntesti sunt vile pompoase, cu porti mari ca si cum ar fi apartinut unor fortarete, aparand argintii in lumina soarelui. Cativa mestesugari bine pregatiti le-au decorat cu reliefuri, infatisand calareti, brazi si flori. Un pic mai departe la numai 3 kilometri distanta, la Poienii de Jos, ele aratau exact la fel. Primarul confirma idea conform careia toponimiile au frecvent o semnificatie speciala, chiar daca au fost uitate in timp. De exemplu raul Crisul Pietros care trece pe aici ofera o blandete inselatoare. In fiecare an apele lui coboara navalnic din munti, tarand bolovani si pietre, inundand campiile, rupand podurile, care sunt imediat reconstruite de catre oameni, la fel de discret ca in vechiul cantec: Podul de piatra s-a daramat / A venit apa si l-a luat / Vom face altul / Pe mal, in jos / Altul mai trainic si mai frumos. Acesta pare a fi sustinut si de gaste - nenumarate in aceste zone - in gagaitul lor tare si plin de viata cand dau din aripi, imagine vrednica de o scena cu pelicanii din Delta Dunarii.

       Un baiat ne va arata iarba gastii la fel de bine ca Coada calului. Fiindca terenul este mai putin adecvat agriculturii intensive, oamenii de aici cresc in special animale: vaci, bivolite si oi. Printre ei se afla zidari si dulgheri, in timp ce femeile sunt experte in tesut pe razboaiele lor, fiind faimoase in special pentru frumusetea prosoapelor lucrate de ele. Toti cei aproape 5500 locuitori ai comunei Buntesti sunt mari iubitori de flori, cunoscandu-le dupa nume si aspect. Totusi dintre acestia doar taranii din Poienii de Jos - aproape 700 - sunt cunoscuti ca specialisti. Ei si-au castigat aceasta faima in decursul timpului, demonstrand-o cu pricepere si tenacitate. A fi colector de plante vindecatoare nu este un simplu hobby aici. Acesta ocupatie a atins statutul de maiestrie, o abilitate transmisa din tata in fiu, invatata de-a randul secolelor, la fel ca meseriile de olar si blanar. Statutul unei arte care necesita fler si talent.

      La Poienii de Jos un mic baietas poate deoasebi perfect iarba gastii de cicoare si coada calului, tanarul invata sa devina familiar cu caracteristicile si numele bolilor, in timp ce adultul nu se multumeste cu cunostintele acumulate oral, ci citeste carti, cunoaste denumirea stiintifica a plantelor si experimenteaza suplimentar noi combinatii menite sa aduca vindecare. Jumatate din locuitorii satului sunt in prezent ocupati cu recoltarea plantelor medicinale.

Doua lingurite de cimbru

       La Poienii de Jos casele au mansarde mari. Cand mergi dedesubtul acoperisurilor devii zapacit, ai senzatia ca 1000 de poieni au venit sa-ti atace narile cu parfumul lor. Ele sunt aduse de departe, in mod clar, anotimpuri intregi - primavara si vara in particular - dar de asemenea si toamna, oferind ultimele plante utile. Intreaga familie recolteaza plante medicinale, bunicii si bunicile, mama si fiicele, tata si fii. Porecla de Gruie este raspandita pe scara larga in sat, si chiar in asezarile vecine. Ei sunt cu totii rude, se intalnesc frecvent la petrecerile de nunta unde cantecele si strigatele sunt centrate in jurul florilor si plantelor.

       Suntem in casa lui Gruiu Vasile, un om de 48 de ani cu un aer de orasean si o masina Dacia 1300 (castigata la loterie). Am auzit ca mansarda lui era aglomerata cu plante medicinale imprastiate pentru uscare. Ne-a aratat scrisorile primite de la oameni din toata tara, randuri exprimand recunostinta, scrise de oameni care s-au vindecat de bronsita alergica, ulcer, astm, sterilitate si hipertensiune arteriala si noi credem ca prin ei, el ar fi pe deplin indreptatit sa se uite la el insusi - ca un om foate bogat din punct de vedere emotional si ca este un motiv bun pentru a fi numit ca "Doctorul Plante medicinale".

       La sosirea noastra am fost stapaniti de un fel de frica:"daca colectorul de plante medicinale isi pastreaza cu gelozie secretul, daca refuza sa ni-l impartaseasca?". Dar Vasile Gruiu s-a urcat in mansarda, a adus jos cateva cosuri cu plante, le-a imprastiat pe toate in fata noastra si a inceput sa ne explice cu rabdare, incet folosinta si virtutile fiecarei dintre ele. A fost o demostratie practica de fitoterapie, subliniata de privirile aprobatoare ale Unchiului Gheorghe Gruie, tatal "Doctorului Plante medicinale", care la 76 de ani inca se incumeta sa iasa si sa culeaga plantele medicinale vara, preferand sa se plimbe, asa cum a facut intreaga lui viata.

       Aici este o mana de paducel uscat, cu un placut miros de migdale. Vara trecuta florile lui era roz-albicioase, erau folosite pentru a prepara un ceai recomandat pentru insomnii, imbunatatirea inimii si a ficatului, in timp ce decoctul de fructe rosii este un remediu in caz de diaree si afectiuni ale rinichilor. Pentru a vindeca entorsele si chiar fracturile, a fost folosita din timpuri stravechi planta medicinala "tutaneasa sau Iarba lui Tatin", a carei tulpina era interconectata cu alta planta medicinala "braul vantului", era pusa in jurul soldurilor, in caz de durere.
Mai departe ni s-a aratat un intreg album botanic:

- arnica (are flori galbene, asemanatoare cu ale musetelului, infloreste toamna si este folosita pentru tratarea ranilor si eczemelor);

- rostopasca, de asemenea galbena, cu rezultate excelente in vindecarea hepatitelor si chiar a cirozei la ficat;

- vascul, din care sunt preparte ceaiuri pentru a face ca tensiunea arteriala sa scada (cel mai bun vasc este cel care creste agatat de mar, apoi de stejar si de brazi);

- socul (din care sunt preparate ceaiuri pentru astm, dureri de ficat si stomac, impotriva racelii si viermilor intestinali), socul zdrobit fiind folosit in cazul muscaturilor de sarpe in timp ce din macerarea florilor rezulta un suc foarte gustos si chiar vin;

- patlagina, coada calului si coada racului, trei frati patati (recomandate in special pentru raceala si curatarea sangelui). Pentru o "durere in gat", pentru laringita si raceala, remediul este un ceai (si gargara) facut din cimbru - doua lingurite la o jumatate de litru de apa, fierte pentru un sfert de ora. 

       "Doctorul Plante Medicinale", zis si Vasile Gruiu, recolteaza mai mult de 100 de specii de plante. Totusi itinerariul interesant al vindecarii, incepe dupa prima selectie, cand fitoterapeutul combina plantele medicinale si florile. De exemplu, ceaiul pentru pacientii astmatici este combinat din 9 plante, cel pentru hipertensivi, din 6 plante medicinale; in caz de constipatie este facut un amestec de 4 plante, la fel ca in caz de sterilitate, leucoree si menstruatie neregulata; ceaiul potrivit pentru afectiuni ale aparatului digestiv este alcatuit din 11 plante, la fel de multe ca pentru afectiuni ale pielii; iar pentru afectiunile cardiovasculare, insomnii, afectiuni ale sistemului nervos ceaiul este alcatuit din 7 plante medicinale, in timp de 6 plante sunt combinate pentru cura de slabire.
       La intoarcerea acasa de pe dealuri, muntii si poieni, sacii plini cu plante medicinale, carati in spate cantaresc in jur de 20 kg fiecare. Plantele sunt mereu culese dupa ce roua de pe ele s-a uscat. Uscarea lor - ele fiind spalate si maruntite - se realizeaza exclusiv la umbra. „Exista vreun tratament impotriva fumatului?” ne-am intrebat."Exista pedicuta totusi cea mai buna este...vointa!" De asemenea noi am pus o intrebare destul de jenanta: pot plantele medicinale sa ajute in caz de impotenta? Un tratament cu radacini de zmeura duce frecvent la rezultate satisfacatoare.

Senzational: Tamus communis L.(Untul Pamantului)

       Ni s-a aratat un rizom alungit, maro, un fel de nap cu mustata. La taiere, a picurat un suc lipicios care a cauzat imediat o sezatie de arsura-usturime. Este Tamus communis L., un excelent remediu pentru durerile reumatice. La suprafata se raspandeste cu tulpini ramaificate, la fel ca fasolea; cel mai potrivit moment pentru recoltare este Iulie-August, cand fructele de padure s-au inrosit. Desigur este o munca foarte grea, aproape o arta, sa scoti radacinile din pamant, ascunse la un metru adancime, la fel ca in unele labirinte. Deci ar trebui sapata o groapa mare si cautat cu grija. Cum el este extrem de fragil si apt pentru a se rupe la extremitate si astfel se poate pierde. Razauit pe razatoare, Tamus Communis L. este amestecat cu camfor, alcool sau amoniac, pentru a-si pastra culoarea, o alifie fiind astfel obtinuta, care este pastrata in cutii mici, in locuri reci si uscate. Inroseste puternic pielea, care provoaca vasodilatatie si "extrage reumatismul nostru".

       Aceasta este ceea ce Vasile Avramut - in gradina caruia suntem - a spus: "Inainte, fetele de la tara obisnuiau sa le foloseasca pentru a freca gambele picioarele lor si chiar obrajii cu aceasta planta pentru a capata un roz frumos. Nu cauzeaza iritatii; seara freci cu aceasta planta locul in care te doare. Am dat aceasta planta si mai departe, in Germania si ei mi-au transmis multumiri". Unchiul Avramut are 73 de ani, el este in verva si puternic. El a traversat tara in lung si lat - cu sacii lui plini de plante medicinale - si locul pe care il iubeste cel mai mult este malul marii. El cultiva cateva dintre plantele medicinale in gradina proprie: valeriana, sunatoare, coada soricelului care este un remediu complex pentru bronsita si gastrita, hepatita, colici si hemoroizi, arsuri la inima, eczeme si rani.

      Cu casele lui, satul cu atatia colectori de plante medicinale obtine - cel putin simbolic - aerul unei fabrici vegetale. Colectorii de plante medicinale nu stau unul in calea altuia, nu sunt nici in competitie. Singura lupta consta in cine reuseste sa adune mai mult. De fapt, exista loc pentru fiecare, pe dealuri, in paduri sau poieni. In mod generos natura da nastere plantelor medicinale in judetul Bihor - oamenii spun, poate exagerand un pic, din mandrie - ca mai mult de 80% din plantele medicinale din aceasta tara sunt culese.

Anda Raicu (Revista Romania Pitoreasca, No. 136 Aprilie 1983, English Edition)

Articol tradus de Echipa SanatateCuPlante.ro

Vizualizeaza articolul in orginal (scris in limba engleza) dand click pe poze:

Vasile Avramut - bunicul fitoterapeutului Avramut Campeanu Aurel

articol Vasile Avramutarticol Vasile Avramut