Dudul este un arbore ale carui frunze sunt utilizate cu succes in terapiile naturiste. De-a lungul timpului, dudul a fost cunoscut sub mai multe denumiri populare, printre care cele mai folosite sunt: agud, iagod, mura, fragar. Dudul avea mai multe intrebuintari in traditia populara: frunzele constituiau hrana viermilor de matase, dudele puse la fermentat erau folosite pentru producerea tuicii, ceaiul din frunze de dud era utilizat in vindecarea bolilor de ficat, din dud negru, coaja ramurilor stransa primavara, se fierbea, apoi se indulcea cu zahar, dupa care se lua dimineata pe stomacul gol, pentru tratarea contra teniei.

Compozitia fructelor de dud, si anume: tanin antocianozide, vitamina C, materii peptice, grase, saruri, fac din acestea un bun si eficient laxativ, daca sunt mancate pe stomacul gol. Fructele de dud au de asemena si o proprietate tonica, racoritoare, depurativa.

Astenia de primavara este o stare ce se instaleaza  din cauza lipsei vitaminelor, dupa o iarna lunga, lipsita de lumina soarelui. O serie de plante ajuta la vindecarea acestei astenii. Cele mai cunoscute sunt: anghinarea, caisul, castanul comestibil, ceapa, cicoarea, ciupercile, feniculul, fragul, lamaiul, murul, marul, orzul.

Persoanelor care acuza aceasta stare de astenie li se recomanda a consuma trei cani de ceai cald din urmatorul amestec de plante: radacini si frunze de papadie (Teraxacum officinale), coada soricelului (Achillea millefolium), rotungioara (Glechoma hederacea), bobornic (Veronica beccabunga), rostopasca (Chelidonium majus).

Diabetului zaharat este un sindrom clinic metabolic manifestat prin cresterea glicemiei si un polimorfism de simptome si semne clinice; factori etiologici cunoscuti: ereditatea, obezitatea, leziuni inflamatorii, pancreatite acute sau cronice, traumele fizice si psihice, boli endocrine (Basedow, Cushing, feocromocitom), agenti patrogeni, evolutia este cronica, terminata cu complicatii diverse: coma diabetica, cataracta, infectiile microbiene, ateroscleroza cu diferite localizari, etc. Semne ale acestei boli sunt:  setea si consumul unor cantitati mult mai mari de lichide. Consecintele acestui consum sunt urinarea foarte frecventa si scaderea in greutate, in ciuda unei alimentatii suficiente sau chiar mai abundenta decat in mod obisnuit.

Fasolea, planta anuala, este cultivata atat pentru a deservi scopurilor alimentare, cat si celor medicinale. Denumirile populare ale acestei plante sunt: coltoasa, fansola, bacalau, pustiana, pasula, fasole agatatoare, etc.

Fasolea, ca planta, are diferite actiuni asupra organismului uman, intre care cele mai cunoscute sunt: diuretic, depurativ, calmant al spasmelor, remineralizant.

Tecii de fasole, care contin aminoacizi, acid salicilic, saruri minerale si acid fosforic, sunt folositi in tratarea infectiilor urinare si in tratamentul contra diabetului (ceaiul din teci de fasole scade substantial continutul de zahar din sange). Astfel, pentru tratarea cistitei si normalizarea eliminarii de urina ceaiul din teci de fasole este foarte eficient. Sucul de fasole, singur sau asociat cu alte sucuri s-a dovedit a avea efecte vindecatoare in tratarea urmatoarelor afectiuni: acnee, boli de nervi, anemie, surmenaj, reumatism. Daca pacientul prezinta rani vechi, nevindecate, faina de fasole boabe ajuta la cicatrizarea acestor rani. Si mugurii de fasole au un efect curativ, mai ales in afectiunile ginecologice.

Ceaiul din teci de fasole, contine vitamina C si aminoacizi, contribuind astfel atat la tratarea anemiei, cat si la revigorarea organismului. Tinctura din teci de fasole ajuta in tratamentul afectiunilor cardiovasculare.

Afinul este un arbust ce creste adesea salbatic. Proprietatile terapeutice ale afinului sunt cunoscute inca din cele mai vechi timpuri, fiind recomandate pentru vindecarea: diareei, enteritei, dizenteriei, putrefactiei intestinale, diabet (principiul activ al afinului, mirtilina (insulina verde), contribuie la diminuarea zaharului din sange), boli buco-faringiene, coronariene, cancere (preventiv), anorexie, arsuri, ateroscleroza, azotemie, bronsite, coibaciloza, dermatite (diverse), insuficienta biliara, acuitate vizuala, guta, hepatite, oxiuriaza, reumatism, febra tifoida, dizenterie, uremie, viroze,  varice, arterita, hemoroizi (se recomanda a se efectua bai de sezut dupa fiecare scaun, a se urma o cura cu produse din afin). Afinul contine vitamina A, vitamina C si P care au efect in inlaturarea starii de slabicune.

Frunzele si fructele afinului sunt componentele care se utilizeaza in medicina naturista. Marmelada din fructe de afine se recomanda in tratarea diareei, dar si in cazul copiilor care sufera de rahitism. Sucul de afine are efect antidiareic, alaturi de afinata. Consumarea afinelor pe stomacul gol are un rol eficient in eliminarea oxiurilor. Ceaiul din frunze de afin, este recomandat pentru cicatrizarea ranilor si pentru eliminarea "solzilor" de pe limba fumatorilor inraiti.

Ciresul este un pom fructifer, ce prezinta o deosebita importanta in terapeutica naturista. De-a lungul timpului, ciresul a capatat numeroase denumiri populare, printre care cele mai intalnie sunt: malin, ciures, cires pasaresc, mocru, ceras paduret etc. In remediile naturale se folosesc coditele cireselor, si fructele coapte.

Ciresele sunt recomandate a fi consumate cu succes de catre cei care doresc sa scape de greutatea corporala, in acelasi timp ciresle ajuta la disparitia senzatiei de foame si remineralizeaza organismul. Vitaminele continute: A, B1, B2, B3, B5, B6,C, E, mineralele, zaharul sub forma de levuloza, confera organismului energie, regenerand celulele. De asemenea, ciresele intaresc imunitatea organismului, au actiune antiinfectioasa, sedativ nervos, regland functiile ficatului si ale stomacului.