Rostopasca este o planta ce infloreste in luna mai, toata vara pana toamna si se dezvolta pe langa garduri, ziduri, grohotis, locuri umbroase. Denumirile populare ale rostopascai sunt: ai de padure, buruiana de pecingine, buruiana de negi, iarba randunicii, laptiuga, paparuna, tatarcele, crucea voinicului.

Rostopasca este considerata leac in tratarea gutei, reumatismului, icterului, durerile de ficat, hemoroizi, afectiuni hepatice, biliare, renale, echilibrarea metabolismului.

Sucul de rostopasca este recunoscut ca remediu natural impotriva matretii, bataturilor, negilor, pecinginii, muscaturilor de sarpe, intepaturilor de insecte, constipatiei, formarii calculilor biliari, ranilor vechi, sangerarii retinei si dezlipirii ei, tratarea cancerului de piele, abceselor pe pleoape.

Tratamente naturale cu rostopasca:

In terapeutica naturista se foloseste fructul acestei plante. Chimenul este apreciat deoarece regleaza functiile stomacului, este antiinflamator intestinal, stimuleaza secretiile gastrice, creste diureza, fluidifica secretiile bronhice, fiind si un bun diuretic, antispastic, stimulent.

In medicina populara, chimenul era considerat un remediu natural, deoarece stimula pofta de muncare (in tuica se pune chimen), trata durerile de stomac, racelile, lactatia. Astazi chimenul este utilizat pentru eliminarea gazelor din stomac, tratarea anorexiei, dismenoreei, bronsitei, colicilor intestinale, colicilor gastrice, enterocolitei, regleaza menstruatia, elimina viermii intestinali.

Pentru vindecarea acestor afectiuni se recomanda a se bea in fiecare zi, cate o cana de ceai de seminte de chimen dupa cele trei mese principale. Sanii inflamati si umflati se pot trata prin aplicarea de cataplasme cu seminte de chimen fierte amestecate cu smantana. Pulberea de seminte de chimen trateaza hemoroizii.

Afinul este un arbust ce creste adesea salbatic. Proprietatile terapeutice ale afinului sunt cunoscute inca din cele mai vechi timpuri, fiind recomandate pentru vindecarea: diareei, enteritei, dizenteriei, putrefactiei intestinale, diabet (principiul activ al afinului, mirtilina (insulina verde), contribuie la diminuarea zaharului din sange), boli buco-faringiene, coronariene, cancere (preventiv), anorexie, arsuri, ateroscleroza, azotemie, bronsite, coibaciloza, dermatite (diverse), insuficienta biliara, acuitate vizuala, guta, hepatite, oxiuriaza, reumatism, febra tifoida, dizenterie, uremie, viroze,  varice, arterita, hemoroizi (se recomanda a se efectua bai de sezut dupa fiecare scaun, a se urma o cura cu produse din afin). Afinul contine vitamina A, vitamina C si P care au efect in inlaturarea starii de slabicune.

Frunzele si fructele afinului sunt componentele care se utilizeaza in medicina naturista. Marmelada din fructe de afine se recomanda in tratarea diareei, dar si in cazul copiilor care sufera de rahitism. Sucul de afine are efect antidiareic, alaturi de afinata. Consumarea afinelor pe stomacul gol are un rol eficient in eliminarea oxiurilor. Ceaiul din frunze de afin, este recomandat pentru cicatrizarea ranilor si pentru eliminarea "solzilor" de pe limba fumatorilor inraiti.

Tataneasa este o planta medicinala ce infloreste vara si care se gaseste in special in zonele cu umezeala. Denumirile populare ale acestei plante ierboase sunt: iarba lui Tatin, gavat, lutatina, nadai, radacina neagra, tacin, barba tatei, mierea urslui, iarba baloasa.

Dintre partile componente ale tataneasei, in medicina naturista se folosesc frunzele (aplicate sub forma de comprese pe zonele paralizate, provenite din luxatie, entorsa, surmenaj), radacinile (utilizate pentru prepararea unui ceai, care poate fi un remediu excelent in tratarea bronsitei, hemoragiilor stomacale, afectiunilor aparatului digestiv).

Tataneasa are asupra organismului uman actiune cicatrizanta (sub forma de bai pentru arsuri, rani, hemoroizi), antihemoragica (amelioreaza durerile dupa amputari), antidiareica, antiinflamatoare (ajuta la retragerea proceselor inflamatorii). Ulcerul gastric este vindecat cu ajutorul substantelor active pe care le contine tataneasa, si a modului cum actioneaza aceasta planta asupra organismului.

Papadia, planta ce infloreste in intervalul aprilie-mai pe mai toate suprafetele acoperite cu iarba a fost folosita inca din cele mai vechi timpuri pentru stimularea functiilor hepatice. Denumirile populare ale papadiei sunt: cicoare, buha, floarea turcului, floarea-malaiului, lilicea, pui de gasca, parasita gainilor, crestatea.

Papadia are un gust amarui, acrisor, fiind asemanatoare la gust cu andivele. Aceasta planta este utilizata pentru curatarea organismului si stimularea activitatii ficatului. Dintre partile componente ale plantei, tulpinile sunt utilizate pentru a imbunatati sucul gastric, pentru a trata hepatita cronica prin consumarea acestora in stare cruda de cateva ori pe zi si pentru vindecarea diabetului. Radacinile de papadie au actiune depurativa, sudorifica, diuretica, stimulatorie, fiind utilizate si ca tratament cosmetic pentru un ten mai luminos.