Nalba este o plantă ale cărei proprietăți terapeutice au fost folosite încă din cele mai vechi timpuri, în special pentru curățarea bronhiilor și protejarea mucoaselor.
Numele Althaea vine din grecescul althein, a vindeca. Rădăcina de nalbă mare e plină de mucilagii, care în apă se umflă ca o gelatină și se așază ca o peliculă moale peste gâtul și stomacul iritate. Din această gelatină, bătută cu zahăr și albuș, cofetarii francezi făceau în secolul al XIX-lea pâte de guimauve, bomboana moale care în engleză se cheamă și azi marshmallow, „nalba de baltă”, deși de mult nu mai conține nalbă.
Tipuri de nalbă
Există mai multe tipuri ale acestei plante, care au efecte asemănătoare în tratarea diverselor afecțiuni.
Nalba mare (Althaea officinalis) constituie un remediu excelent în tratarea:
- tusei;
- faringitei;
- laringitei;
- durerilor în gât;
- răgușelii;
- inflamațiilor mucoasei intestinale și stomacale.
Nalba mare este recunoscută și pentru vindecarea rănilor, dacă este aplicată sub formă de comprese. De la această plantă se utilizează atât florile, cât și frunzele și rădăcinile.
Tusea poate fi combătută în mod natural dacă se beau trei căni de ceai zilnic, din următorul amestec de plante:
- rădăcini de nalbă mare,
- frunze de podbal,
- rădăcini de lemn dulce,
- flori de lumânărică,
- anason.
Nalba de pădure (Malva sylvestris) este folosită în tratarea afecțiunilor stomacale, intestinale și ale căilor respiratorii, iar ca uz extern ajută la vindecarea rănilor, a abceselor și a umflăturilor după fracturi, dacă este aplicată sub formă de comprese sau băi. De la această plantă se folosesc în medicina naturistă florile și frunzele.
Nalba de cultură (Althaea rosea) are efecte curative, fiind folosite numai florile plantei.
Nalba ajută de asemenea și la tratamentul afecțiunilor organelor genitale, la tratarea diareei, a ulcerului gastro-duodenal, a infecțiilor urinare și a pietrei la rinichi.
Tratamente naturale cu nalbă
Ceaiul din nalbă, preparat din părțile componente recomandate mai sus ale fiecărui tip de plantă, ajută în tratamentul:
- durerilor de stomac;
- enteritelor;
- nefritelor;
- laringitei;
- cistitei;
- hemoroizilor;
- leucoreei;
- inflamațiilor mucoaselor.
Se recomandă a se bea în jur de 3 căni de ceai zilnic.
Pulberea din flori de nalbă alină durerile în gât și stările nervoase și este folosită în astm și celulită.
Laringita, amigdalita și traheita se alină și prin uz extern, cu ceai din rădăcini de nalbă mare. Se recomandă a se face gargarisme de mai multe ori pe zi, pentru obținerea unor rezultate excelente. Tot prin uz extern se pot trata și rănile de pe mâini și picioare și venele inflamate. În acest sens se recomandă a se face băi cu ceaiul rezultat din macerarea frunzelor și florilor de nalbă cu 3-5 l de apă rece, timp de 12 ore.
Hemoroizii și colitele pot fi tratate prin clismă. Astfel, ceaiul se prepară din frunze și flori de nalbă, peste care se toarnă aproximativ 2 l de apă clocotită.
Pentru eliminarea toxinelor din organism se pot face băi complete cu nalbă. Aceste băi se recomandă a nu depăși 20 de minute, iar apa să nu atingă inima pacientului. Procesul eliminării toxinelor constă în transpirația de după baie, de aceea se recomandă ca pacientul să nu se șteargă după baie, ci să se înfășoare într-un halat gros, apoi să se odihnească într-un pat.
Galerie foto: Nalba-mare (Althaea officinalis)
