Arnica (Arnica montana)

Arnica este o planta medicinala, salbatica ale carei efecte antiinflamatoare si cicatrizante sunt promovate de medicina naturista pentru tratarea diverselor afectiuni.

Arnica este recunoscuta datorita denumirilor populare pe care le-a capatat pe teritoriul tarii noastre: iarba soarelui, tata oilor, podbalul de munte, carul zanelor, ciuda etc.

Din cele mai stravechi timpuri arnica a constituit un remediu natural in stimularea mucoasei stomacului, circulatiei sangvine a inimii si a creierului, in tratarea laringitei, faringitei, raguselii, contuziiilor.

Arnica si-a gasit utilitatea in tratarea dizenteriei si diareei, daca aste preparata sub forma de ceai, in tratarea taieturilor si ranilor cu ajutorul frunzelor de arnica zdrobite si a prafului de arnica.

Tinctura de arnica este unul dintre cele mai folosite produse naturiste, mai ales in tratarea:

- vanatailor, insomniilor, furunculozei, leucoreei, micozelor,

- afectiunilor pieli, astmului bronsic, nevralgiilor, palpitatiilor,

- arsurilor, entorselor, ranilor prospete, acneei, cancerului pielii,

- negilor, slabiciunilor cardiace, tulburarilor nervoase,

- problemelor de circulatie sanguina, antraxului,

- eczemelor varicoase, tumefierilor; ca stimulent nervin.

Aceasta tinctura se prepara din flori de arnica macerate in decursul a 10 zile in 100 ml de alcool. Tinctura de arnica se utilizeaza sub forma de comprese.

Daca pacientul sufera de laringita si acuza raguseala i se recomanda a face gargarisme de 4-5 ori pe zi. In prepararea acestui ceai se folosesc florile de arnica.

Radacinile de arnica sunt utile pentru tratrea loviturilor, entorselor, echimozelor. Din radacini date printr-o razatoare se iau 2 linguri care se introduc in 250 ml de alcool rafinat de 40 º. Macerarea dureaza doua saptamani, iar extractul rezultat se utilizeaza sub forma de comprese.